Cerințe UE pentru etichetele de întreținere: ghid practic pentru mărci

Dacă vindeți îmbrăcăminte sau textile pentru casă în Uniunea Europeană, eticheta cusută în produs nu este doar un detaliu de branding. O parte este reglementată, o parte este standard al industriei, iar o parte este bună practică ce vă protejează de retururi și reclamații. Acest ghid le separă pe cele trei, ca să știți ce trebuie să includeți, ce ar fi bine să includeți și cum să așezați totul pe o etichetă de întreținere care rezistă la spălare.

Baza legală: Regulamentul (UE) nr. 1007/2011

Regula de bază în UE este Regulamentul (UE) nr. 1007/2011 privind denumirile fibrelor textile și etichetarea și marcarea corespunzătoare a compoziției fibroase a produselor textile. Fiind un regulament, se aplică direct în fiecare stat membru. Acoperă produsele textile, adică produsele care conțin cel puțin 80% fibre textile din greutate, precum și alte produse, de exemplu husele de mobilier sau de umbrele cu componentă textilă.

Denumirile fibrelor

Se pot folosi doar denumirile de fibre enumerate în anexa I a regulamentului, cum ar fi bumbac, lână, poliester, poliamidă, elastan sau viscoză. Denumirile comerciale și mărcile fibrelor pot apărea, dar numai alături de denumirea oficială a fibrei, nu în locul ei. Abrevierile nu sunt permise pentru compoziția fibroasă, cu excepții specifice, precum codurile definite în standarde internaționale explicate în același document.

Procente din greutate

• Un produs dintr-o singură fibră poate fi descris ca 100%, pur sau integral, cu o mică toleranță pentru fibrele străine inevitabile din punct de vedere tehnic.
• Produsele din mai multe fibre trebuie să enumere fiecare fibră și procentul ei din greutate, în ordine descrescătoare, de exemplu 65% poliester, 35% bumbac.
• Fibrele care individual reprezintă cel mult 5% sau împreună cel mult 15% pot fi grupate, în anumite cazuri, ca alte fibre.
• Fibrele decorative vizibile și separabile de până la 7% și fibrele antistatice de până la 2% din greutatea totală nu trebuie luate în calcul.
• Este permisă o toleranță de fabricație de 3% între procentele declarate și cele reale.

Produse cu mai multe componente

Când un produs are părți distincte cu compoziții diferite, de exemplu materialul exterior și căptușeala, compoziția se indică pentru fiecare parte. Componentele mici pot fi exceptate, dar căptușelile principale trebuie de regulă declarate. Etichetați clar: Exterior: 100% lână / Căptușeală: 100% viscoză.

Părți netextile de origine animală

Dacă produsul conține părți netextile de origine animală, cum ar fi un patch din piele, garnituri din blană naturală, nasturi din corn sau pene, eticheta trebuie să menționeze acest lucru prin formula Conține părți netextile de origine animală, tradusă în limba cerută. Este o omisiune frecventă la produsele cu patch de marcă din piele, așa că verificați acest aspect dacă folosiți etichete din piele naturală.

Durabilitate, lizibilitate și limbă

Etichetarea trebuie să fie durabilă, ușor lizibilă, vizibilă și accesibilă și, în cazul unei etichete, fixată solid. Compoziția trebuie scrisă cu același font, aceeași dimensiune și același stil. Trebuie să fie în limba oficială sau limbile oficiale ale statului membru în care produsul este pus la dispoziția consumatorilor, cu excepția cazului în care țara respectivă permite altfel. Un produs vândut în România are nevoie de limba română; unul vândut în Belgia poate avea nevoie de mai multe limbi. Aceleași informații despre compoziție trebuie să fie vizibile consumatorilor și înainte de cumpărare, online sau în cataloage.

Excepții

Anexa V a regulamentului enumeră produsele care nu necesită etichetarea fibrelor (anumite articole mici sau speciale), iar anexa VI enumeră produsele pentru care este suficientă o etichetă globală pentru un grup. Dacă produsul dvs. este la limită, verificați direct anexele, nu presupuneți.

Instrucțiuni și simboluri de întreținere

Iată un aspect care surprinde mulți cumpărători: legislația UE nu face ca atare obligatorii instrucțiunile de întreținere. În practică însă, acestea sunt așteptate de comercianți, de consumatori și de principiile generale de siguranță a produselor și de protecție a consumatorilor, iar unele piețe din afara UE le impun. Un produs fără informații de întreținere atrage reclamații atunci când intră la apă sau lasă culoare.

Referința internațională este ISO 3758, în ediția actuală din 2023. Simbolurile de întreținere sunt mărci înregistrate deținute de GINETEX, asociația internațională pentru etichetarea de întreținere a textilelor, în multe țări. Simbolurile de bază apar întotdeauna în aceeași ordine:

1. Spălare (cuvă)
2. Albire (triunghi)
3. Uscare (pătrat: uscare în uscător și uscare naturală)
4. Călcare (fier de călcat)
5. Curățare profesională (cerc: curățare chimică și curățare umedă)

Ediția din 2023 a adăugat, printre alte modificări, un simbol pentru spălare manuală la temperatura ambiantă și un simbol pentru călcare fără abur și a redesenat mai multe simboluri pentru a corespunde graficii GINETEX. Dacă grafica dvs. de întreținere este mai veche, acum este un moment bun s-o actualizați. Folosiți simbolurile exact așa cum sunt definite; nu le redesenați și nu le stilizați.

Țara de origine

În UE, mențiunea Made in pe textile este în general voluntară. Dacă o folosiți, trebuie să fie corectă și să nu inducă în eroare, conform legislației privind protecția consumatorilor. Mai multe piețe de export, inclusiv Statele Unite, impun marcarea țării de origine pe produsele textile, împreună cu alte informații, precum un identificator al producătorului. Dacă plănuiți să vindeți în afara UE, adunați aceste cerințe înainte de a proiecta eticheta, pentru că adăugarea ulterioară a unui rând înseamnă o grafică nouă și un tiraj nou.

Etichete multilingve

Mărcile care vând în toată Europa imprimă de regulă o singură etichetă de întreținere multilingvă, nu câte una pentru fiecare țară. Compoziția în opt până la douăzeci de limbi ocupă spațiu, motiv pentru care există etichetele de întreținere tip broșură: mai multe panouri imprimate, suprapuse și cusute împreună la un capăt. O altă abordare este folosirea codurilor de limbă și a unor layout-uri foarte compacte, dar lizibilitatea nu trebuie să sufere. Gama noastră de etichete de întreținere acoperă formate cu un singur panou și tip broșură, iar ghidul tipurilor de pliere explică cum se pliază și se cos broșurile.

Amplasare și materiale

Regula este ca eticheta să fie accesibilă și să rămână lizibilă pe toată durata de viață a produsului. În practică:

• Coaseți-o într-o cusătură laterală sau în cusătura de la spatele gulerului, unde consumatorul o poate găsi.
• Alegeți o bandă rezistentă la spălare, de regulă satin din poliester sau tafta de nailon, imprimată cu cerneluri care rezistă la spălări repetate la temperatura declarată.
• Folosiți margini tăiate cu ultrasunete, ca eticheta să nu zgârie și să nu se destrame, ceea ce reduce tentația consumatorilor de a o tăia.
• Păstrați o dimensiune minimă lizibilă a textului; nu micșorați textul compoziției pentru a înghesui prea multe limbi pe un panou.

Pentru alegerea lățimii și lungimii, vedeți ghidul de dimensiuni pentru etichete.

Greșeli frecvente

• Folosirea denumirilor comerciale sau a abrevierilor în locul denumirilor oficiale ale fibrelor.
• Procente care nu însumează 100% sau nu sunt în ordine descrescătoare.
• Omiterea mențiunii privind originea animală la produsele cu patch-uri din piele sau garnituri din blană.
• Lipsa limbii unei piețe în care chiar vindeți.
• Simboluri de întreținere în ordine greșită, redesenate sau în contradicție cu textul.
• Imprimarea pe o bandă sau cu o cerneală care se decolorează înainte ca produsul să se uzeze.
• Etichetarea doar a materialului exterior și uitarea căptușelii.

Listă practică de verificare înainte de comandă

1. Denumiri de fibre din anexa I, procente din greutate, ordine descrescătoare.
2. Compoziția fiecărei componente, inclusiv a căptușelii principale.
3. Mențiunea privind originea animală, unde este cazul.
4. Toate limbile necesare pentru țările în care vindeți.
5. Simboluri de întreținere conform ISO 3758:2023 în ordinea corectă, plus textul corespunzător dacă îl folosiți.
6. Țara de origine și orice date suplimentare cerute de piețele de export.
7. Bandă și imprimare durabile, pliere și dimensiune potrivite, amplasare stabilită cu fabrica dvs.

Ce urmează: pașaportul digital al produsului

Regulamentul privind proiectarea ecologică a produselor durabile, (UE) 2024/1781, a intrat în vigoare în iulie 2024, iar textilele și îmbrăcămintea se numără printre primele grupuri de produse la care lucrează Comisia. Un act delegat pentru textile este așteptat în următorii ani, cu obligații aplicabile la un anumit timp după adoptare. Este de așteptat să impună un pașaport digital al produsului: date despre produs precum materiale, origine, informații de reparare și reciclare, accesate printr-un purtător de date, de exemplu un cod QR pe produs. Eticheta fizică de compoziție nu va dispărea, dar multe mărci planifică deja etichete care pot purta un cod QR durabil. Vedeți etichetele QR pregătite pentru DPP pentru a vă pregăti.

Întrebări frecvente